Mezoteliomul malign
La persoanele sănătoase, cavitatea peritoneală a abdomenului este acoperită de un strat subțire de celule mezoteliale. Din păcate, cancerul se poate dezvolta în aceste celule mezoteliale. Acest tip de cancer este denumit „mezoteliom peritoneal malign difuz” sau ”mezoteliom malign”.
Deși numărul de pacienți cu mezoteliom malign din întreaga lume este în creștere, această boală este foarte rară, cu o incidență estimată la 1-2 pacienți la 1.000.000 de locuitori pe an. Cu toate acestea, incidența variază la nivel global, în unele regiuni fiind mai mare. Această incidență mai mare poate fi asociată cu expunerea la azbest din anumite domenii. Cu toate acestea, pacienții fără expunere la azbest pot dezvolta, de asemenea, mezoteliom malign. Mezoteliomul malign este mai des diagnosticat la bărbați decât la femei, iar incidența crește cu vârsta.
Din păcate, cei mai mulți pacienți cu mezoteliom malign se prezintă la medic în momentul în care boala este avansată și deja răspândită în organism. Simptomatologia asociată cu acest tip de cancer poate include ascita, incapacitatea de a mânca în mod corespunzător, pierderea în greutate și durerile abdominale. Uneori, o tumoră abdominală poate fi palpată în timpul examenului fizic.
Diagnosticarea mezoteliomului malign poate fi greu de realizat. Examinarea radiologică poate sugera prezența acestei boli, dar este de multe ori nevoie de o intervenție chirurgicală pentru a inspecta cavitatea abdominală și de a lua probe de țesuturi pentru examenul microscopic.
Cu ajutorul examenului microscopic, diferitele subtipuri de mezoteliom malign pot fi distinse. Cele mai frecvente trei subtipuri sunt tipul epitelioid, bifazic și sarcomatoid. Cel mai comun subtip este cel epitelioid, având totodată cel mai bun prognostic. Subtipurile bifazic și sarcomatoid sunt mai puțin frecvente și mai agresive.
În mod tradițional, mezoteliomul malign a fost tratat prin chirurgie combinată cu chimioterapie sistemică și uneori radiații. Rezultatele acestui tratament nu au fost încurajatoare iar supraviețuire a fost scăzută.
Recent, au fost obținute rezultate favorabile folosind o combinație de medicamente (cisplatină și raltitrexed/pemetrexed), dar supraviețuirea pe termen lung în cazul folosirii doar a chimioterapie nu a fost una bună. Supraviețuirea este de obicei în jur de un an de la stabilirea diagnosticului.
Chirurgie citoreductivă și HIPEC
Diferite spitale din întreaga lume oferă acum ca tratament o combinație de chirurgie și HIPEC pentru anumiți pacienți cu mezoteliom malign. Pentru majoritatea pacienților este necesară rezecția completă a stratului peritoneal, inclusiv a organelor abdominale care sunt afectate de mezoteliom. După rezecție se efectuează procedura HIPEC.
Cu acest tratament, supraviețuirea a crescut semnificativ și centrele cu experiență în această procedură din întreaga lume au obținut rate de supraviețuire mediană de peste 50 luni. Cu toate acestea, prognosticul după acest tratament variază foarte mult. De exemplu, prognosticul este mult mai bun în cazul femeilor, pacienților care au beneficiat de o rezecție completă a tumorii și la pacienții cu subtipul epitelioid.
Din păcate, nu toți pacienții cu mezoteliom malign beneficiază de o procedură HIPEC. Unele spitale nu oferă HIPEC pentru tipul sarcomatoid din cauza prognosticul rău pentru acest subtip.
Rolul chimioterapiei sistemice, înainte sau după HIPEC este neclar și este în prezent în curs de investigare.
Subtipuri rare de mezoteliom
În plus față de mezoteliomul malign agresiv, alte două subtipuri, mezoteliomul peritoneal multichistic (MPM) și mezoteliomul peritoneal papilar bine diferențiat (WDPPM), au un comportament mai favorabil. Aceste subtipuri sunt foarte rare, cu un prognostic mult mai bun, fiind chiar considerate „benigne” de unii experți. Cu toate acestea, progresia acestei tumori în abdomen poate provoca simptomatologie gravă, progresia la o formă malignă de mezoteliom fiind posibilă. Prin urmare, rezecția tumorii este tratamentul de elecție, aceasta putând fi combinată cu HIPEC.
